Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

1.O studentă dentistă, făcând practică într-o clinică, şi-a lăsat pe masă, în cabinetul de lucru, poşeta în care avea bani mulţi şi un ceas de mână, de mare valoare. Când să plece acasă, a observat că lipsesc banii şi ceasul. Ea, fiind foarte credincioasă, imediat a venit la Sfânta Paraschiva şi i-a spus durerea sa, dar pentru pomelnic n-avea bani. După trei zile vine un om în vârstă la cabinetul medical şi îi aduce ceasul şi banii, cerând mii de scuze pentru feciorul său, care era un golan şi - fiind chiar clientul ei - a profitat când ea a ieşit din cabinet şi i le-a furat. Tatăl băiatului i le-a găsit ascunse, l-a bătut până i-a spus de unde le-a luat, apoi a venit de i le-a adus înapoi.

2. Într-o zi o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Am întrebat-o ce are. Mi-a spus că lucrează ca femeie de serviciu la tribunal, a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, a neglijat şi s-a pomenit cu dureri grozave de cap şi apoi i s-a umflat tot capul. Era fără soţ, cu trei copii. S-a dus la doctor, care i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi şi că trebuie să-i facă operaţie foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operaţie, şi de aceea să aştepte moartea.

Am întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii şi sărăcie mare. Atunci am dus-o la Sfânta Paraschiva, ea s-a închinat, i-am făcut pomelnic, dar ea avea numai cinci lei, a lăsat pomelnicul şi a plecat. Peste trei luni am intalnit-o pe strada, sănătoasă, voioasă. Am întrebat-o cum se simte, îmi spune: "Bine! Dar să vedeţi cum s-a întâmplat. La vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas şi a curs mult timp. S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă".

3. O maică din Cheile Bicazului a venit la Sfânta Paraschiva, fiind bolnavă de urechi de nu mai auzea nimic şi avea şi dureri. A stat trei zile în rugăciuni cu lacrimi şi a plecat complet sănătoasă.

4. Mi-a povestit un preot din Ardeal că în parohia lui a fost o fată care trebuia să se căsătorească cu un băiat. O fată cuminte, însă băiatul a fost rău, a lăsat-o şi s-a căsătorit cu alta. Ea, fiind foarte necăjită, a venit la preotul paroh şi i-a povestit durerea sa. Preotul a sfătuit-o să meargă la Iaşi, să se închine la moaştele Sfintei Paraschiva şi să dea un pomelnic. L-a ascultat. Peste o lună s-a căsătorit cu un băiat foarte bun şi e fericită.

5. Un alt preot, tot din Ardeal, mi-a povestit: A fost bolnav de plămâni - T.B.C. -, i s-au făcut multe antibiotice şi el a simţit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acela i-a confirmat această nenorocire. Preotul imediat s-a urcat în tren şi a venit la Iaşi. Era ora zece seara şi Sfânta Mitropolie era închisă. Atunci el a stat în genunchi afară lângă peretele unde stau moaştele Sfintei Paraschiva, s-a rugat câteva ceasuri plângând. A doua zi a simţit că e sănătos şi până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii, slujeşte şi azi Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal.

6. A venit o doamnă de la Bucureşti aducând în dar Sfintei Paraschiva un covor persan mare şi frumos. Am întrebat-o ce înseamnă acest dar. Mi-a povestit că soţul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit. Cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui şi i-au spus să se pregătească de moarte, că are cancer, într-o zi vine la ei acasă un prieten evreu şi le spune că el pleacă la Iaşi şi îi sfătuieşte să-i dea bani şi pomelnic să ducă el la Sfânta Paraschiva. Şi l-au ascultat şi i-au dat. Peste două luni soţul ei s-a făcut sănătos fără nici un tratament şi, drept mulţumire, ea personal a adus acest covor la Sfânta Paraschiva.

7. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.

Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.

Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.

8. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".

9. O doamnă din Bacău voia neapărat să se mute la Iaşi. Mulţi ani s-a chinuit cu această problemă, dar nu putea să reuşească. Şi atunci, după sfatul cuiva, a venit la Sfânta Paraschiva, s-a închinat şi a lăsat pomelnic. Au trecut câteva luni şi ea nu numai că a fost mutată la Iaşi, ci a căpătat şi locuinţă.

 

10. Fiica unei doctoriţe de aici din Iaşi a căzut la un examen şi era ameninţată să rămână repetentă. A venit mama ei la mine şi mi-a spus necazul ei, desigur rugându-se Sfintei Paraschiva cu lacrimi. Doctoriţa mi-a făcut mie mult bine. Am rugat-o şi eu pe Sfânta Paraschiva s-o ajute, s-o scoată din acest necaz spunându-i: "Tu ştii, Sfântă Paraschiva, cât de mult m-a ajutat doctoriţa pe mine, te rog ajut-o şi tu pe ea, că eu nu pot". Noaptea am visat-o pe Sfânta Paraschiva, care mi-a spus: "Şi ce datoare sunt eu doctoriţei, dacă te-a ajutat pe tine? Dar hai să fie cum vrei tu!" Şi a continuat: "Eu îţi trimit pe fiul tău, care-i prieten cu profesorul fetei, să vorbească el cu profesorul s-o mai examineze o dată, iar eu o voi ajuta la examen". Peste două zile a venit băiatul meu de la Bucureşti - nechemat -, a aranjat toate şi fata a luat examenul şi a trecut în anul trei.

11. O fată farmacistă foarte cuminte, având 32 de ani, tot voia să se căsătorească. Prin mine a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva şi la 1 ianuarie 1968 a făcut cunoştinţă cu un doctor văduv. Acela începe s-o curteze, dar ceva serios nu spunea. Apoi o lasă şi se duce la altele. Ea, disperată, tot vine şi mi se plânge, iar eu îi spun: "Să continuăm cu rugăciuni la Cuvioasa Paraschiva".

Şi într-o duminică, pe neaşteptate, vine doctorul la familia fetei şi o cere în căsătorie. Peste zece zile s-a făcut nunta şi sunt fericiţi.

12. În duminica de 21 februarie a venit o femeie şi a întrebat cu ce poate ea mulţumi Sfintei Paraschiva pentru ajutorul primit. Avea o singură fată studentă, care a fost condamnată de doctori la moarte, găsindu-i-se cancer în sânge - leucemie. Dar mama sa a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva şi fiica ei s-a vindecat, este sănătoasă şi-şi continuă studiile. Am sfătuit-o să dea rugăciuni de mulţumire şi să vină şi ele cât de des la biserică să-i mulţumească Sfintei Paraschiva şi lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.

13. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.

Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".

La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.

A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.

14. A venit o femeie necăjită că soţul ei are pe faţă nişte bube care supurează şi-1 dor - toată faţa îi era cuprinsă de acestea. A încercat la mulţi doctori, cu diferite tratamente şi alifii, dar totul era în zadar, ba parcă după fiecare tratament se înfocau şi se extindeau mai tare. Atunci soţia lui a venit la Cuvioasa Paraschiva, a plâns, s-a rugat la cuvioasa şi a dat pomelnic. Cu o batistă curată ce avea la ea, a desfăcut-o şi a şters sfintele moaşte.

Când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului şi i s-au mai potolit durerile, iar după o săptămână au dispărut bubele, în fiecare zi stătea câteva ore cu batista pe faţă. Soţia a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva şi lui Dumnezeu şi a spus minunea.

Multe, mari şi minunate minuni face Cuvioasa Paraschiva în fiecare zi, cine le poate număra?  Ea ajută pe toţi care-o cheamă în ajutor şi aleargă la ea cu credinţă şi dragoste, nădejde şi smerenie.

                                        Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise

 

Despre minunile de la Manastirea Radu-Voda ale Sfantului Nectarie

 

 

 

 

 Furnica Raluca, 17-01-2010 

        Ma numesc Raluca, sunt din Brasov, si as dori, prin intermediul site-ului, sa impartasesc cititorilor dvs. experienta mea vis-a vis de ceea ce inseamna Rugaciunea si puterea Ei. La inceputul anului trecut am descoperit un Sfant, un dar lasat oamenilor de catre Dumnezeu: pe Sfantul Ierarh Nectarie. Am aflat despre minunile pe care le face, daca ne indreptam cu credinta spre Dansul. Asa incat, m-am interesat unde se afla moastele sale in Romania, si iata-ne pe mine si sotul meu, luna de luna la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti. Nu va pot descrie in cuvinte starea de bine pe care am trait-o in timpul primei slujbe de la Radu-Voda, manastire ce adaposteste Sfintele Moaste ale Sf. Ierarh Nectarie! Ne-am straduit sa ajungem macar o data pe luna la Sfant, unde ne-am rugat, zicem noi, dupa puterile si inima noastra.
    Intentia noastra era sa ne rugam pentru ca sa fim binecuvantati cu un copil, dupa pierderea prealabila a unei sarcini. Dar, raspunsul la rugaciunile noastre nu s-a concretizat in a ramane eu insarcinata, ci, urmare a unor dureri puternice de picioare, tatal meu a ajuns la spital, la Urgente. Dupa analize si consultatii, fara nici o legatura cu durerea atroce de picioare, doctorii i-au descoperit o tumoare la rinichiul stang. Acest diagnostic a cazut ca un traznet asupra noastra, stiindu-l un om in general sanatos, si o veste groaznica la numai doi ani de cand o piedusem pe mama, la doar 52 de ani. Nauciti, am plecat la Bucuresti unde i-a fost extirpata tumoarea, cu tot cu rinichi. Vreau sa va spun ca in Brasov, cea mai optimista parere era un stadiul 2. Acum intervine puterea Rugaciunii si mana Domnului nostru Isus Hristos. Nu va pot spune ce a insemnat perioada petrecuta cu tatal meu la Bucuresti.
     Dar am staruit dupa puterile mele in rugaciune, si am incercat pe cat posibil sa ma fac ascultata de Sfinti si de Maica Domnului. Am citit Acatiste ale Sfintilor Nicolae, Spiridon, Pantelimon, Nectarie, ale Sfintei Mucenite Filoftea. Seara, Paraclisul Maicii Domnului era medicamentul pentru sufletul meu intristat. Si am rostit toate aceste rugaciuni cu credinta ca Sfintii sunt in fata mea si se indura de lacrimile mele. Mi-a spus odata inteleptul parinte Teofil de la Sambata sa incerc sa nu-l mai vad pe bunul Dumnezeu ca pe un sponsor, de la care ceri doar cand ai nevoie, ci sa-l cautam si atunci cand nu suntem la stramtoarea bolilor sau a necazurilor. Am incercat deci sa ma rog cu sufletul, curat, cu lacrimi de pocainta, si mai ales, fara sa ma mai intreb intruna "de ce eu?" , asa cum facusem cand am pierdut-o pe mama. Dupa ce am luat rezultatul biopsiei, am trait un alt moment inaltator: boala era stadiul 1, nici 2 si nici 3 cum ni se spusese initial. Si asta pentru ca , cred eu, Dumnezeu si Sfintii Sai mai au "niscaiva" planuri legate de mantuirea mea. Ca o concluzie, fara ca sa ne rugam Sfantului Nectarie, sunt convinsa ca nu am fi descoperit boala tatalui decat cand ar fi fost prea tarziu.
     Si datorita marii milostiviri a Sfantului Dumnezeu si a Maicii Domnului, diagnosticele medicilor au fost " usor" contrazise. Rugati-va toti cei care sunteti in necaz, sincer si fara inversunare, si Dumnezeu va raspunde intr-un fel sau altul rugaciunilor voastre. Dumnezeu si Sfantul Ierarh Nectarie sa ajute la toata lumea aflata in nevoie! 

Andra, 14-02-2010

     Sfantul Nectarie este sfantul drag inimii mele. De cand am inceput sa citesc acatistului Sfantului Nectarie am simtit ajutorul lui. L-am rugat pe Sfantul Nectarie sa-mi aduca iubirea inapoi si asa s-a intamplat, chiar pe 9 noiembrie ne-am regasit. Acatistul Sfantului Nectarie imi aduce bucurie, liniste in suflet si speranta ca tot ce imi doresc se va realiza si ca voi avea familia pe care mi-o doresc atat de mult impreuna cu persoana iubita. Ma rog in continuare Sfantului Nectarie sa-mi dea ajutorul lui, sa-mi primeasca si sa-mi asculte rugaciunile. Rugati-va Sfantului Nectarie, marele facator de minuni!

Adela, 25-02-2010

      Doresc sa ii multumesc cu adanca recunostinta Sfantului Nectarie si smerenie pentru ajutorul primit, intr-un moment disperat, limita. A devenit Sfatuitorul meu, ocrotitorul meu, bunul meu prieten. Uitandu-ma in urma, realizez interventia divina prin Sfantul Nectarie asupra vietii mele. Si stiu ca ma ghida si ajuta pentru vindecare si asezarea vietii mele si a familiei mele in lumina si pacea lui Dumnezeu. Ii multumesc din suflet Sfantului Nectarie.

Teodora-Ecaterina, 06-03-2010

             Si pe mine m-a ajutat Sf. Nectarie in mai multe situatii si in destule ocazii. De pilda, intr-o zi de oct. 2009, pe cand alergam, m-am impiedicat si am cazut cu ambii genunchi exact in niste pietre ascutite ascunse in iarba. Desi genunchii mei devenisera f. rapid 2 rani deschise si supurande, nu am dat importanta, si le tot ungeam cu niste crema antiseptica, puneam pudra de talc si plasturi/pansament, chiar si frunze de varza, crezand ca se vor inchide, vindecandu-se 'de la sine', in curand. Insa pe zi ce trecea, ranile respective nu doar ca nu se inchideau, dar deveneau, cu o repeziciune alarmanta si ingrijoratoare pt. mine, din ce in ce mai dureroase, atat la exterior, cat si in interior, la nivelul meniscului etc, incat abia daca mai puteam sa merg, sa ma deplasez, iar durerile se accentuau pe timpul noptii, chinuindu-ma aproape insuportabil (se resimteau cu intensitate). Incepusem sa-mi fac griji ca s-ar fi putut transforma in cangrena sau alte complicatii mai grave. Apoi am ajuns la man. Radu-Voda, din Bucuresti, unde, timp de o saptamana sau 2 (nici nu aveam atunci prea mult timp la dispozitie, iar pe cel pe care-l aveam incercam sa-l folosesc mergand pe la cat mai multe bis. si participand la cat mai multe slujbe posibil, in rugaciune si post), am participat la cateva slujbe (acolo, dar si pe la alte bis. din zona, caci sunt mai multe, si destule sau majoritatea dintre ele, au si moastele altor Sfinti), (cred ca am apucat sa ma si spovedesc, tot la Radu-Voda), m-am inchinat si rugat la racla cu particele din moastele Sf. Nectarie, si de unde am primit si o mica sticluta cu putin untdelemn sfintit din candela ce arde deasupra raclei.
      Dupa cateva nopti in care mi-am tot uns genunchii (de cateva ori, in mod repetat, inainte de culcare), in forma de Cruce, cu acel ulei sfintit, ranile s-au inchis si stratul de piele s-a regenerat, iar durerile care ma chinuisera au disparut cu desavarsire, in mod miraculos. Si in alte situatii mi-a mai ajutat mie Sf. Nectarie, de ex. la examene si la unele cursuri, cu scoala in general, dar si cu altele (unele mici ajutoare banesti neasteptate cand eram la nevoie; sau depasirea unor obstacole; m-a aparat si de vrajmasi etc). Pt. tot ajutorul primit, pt. toate binefacerile si purtarea de grija, multumesc nespus de mult (desi, in marea mea nevrednicie si stangacie, niciodata nu voi fi in stare a multumi cum se cuvine), Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Sf. Nectarie si tuturor Sfintilor si Puterilor Ceresti (Sf. Ingeri) care m-au tot ajutat si mi-au fost alaturi mereu, nelasandu-ma la greu, dar mai ales Bunului Dumnezeu, Preasfintei Treimi, Care lucreaza prin Sfintii Sai.

Florian Pistritu, 08-03-2010

       In urma cu cateva zile am fost la cumnata mea Viorica, insarcinata in luna a 3-a. Si am aflat cu durere ca avea probleme cu sarcina. Era programata pentru vineri la doctor. Avea probleme cu mentinerea sarcinii, avand colul semideschis si scurtat. Trebuia sa i se faca cerclaj. Mi s-a facut mila de ea, de faptul ca putea pierde sarcina si am zis sa ma rog si eu Sfantului Ierarh Nectarie sa o ajute, sa ii inchida colul ca sa duca sarcina la bun sfarsit. Astazi, cand au fost la spital pentru internare, i s-a mai facut o ecografie. Insa de data asta totul era schimbat. Colul era inchis si de lungime normala. Sfantul Ierarh Nectarie a facut si de data asta o minune. A ajutat o femeie insarcinata ca sa poata duce la bun sfarsit sarcina.
SLAVA DOMNULUI ! 

 

Sursa: http://www.sfantulnectarie.ro

Obiceiuri populare de Înălţarea Domnului

Înălţarea Domnului la cer este o mare sărbătoare creştină. Totul se bucură în această sfântă zi: oamenii, care participă la Sfânta Liturghie şi petrec apoi, bucurându-se împreună cu familia şi prietenii, codrii şi câmpurile înverzite, holdele de grâu, dar şi caii, care, pedepsiţi pentru lăcomie, primesc acum iertare...

 Obiceiuri de Înălţarea Domnului 

Timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Domnul Hristos a rămas cu ucenicii Săi, învăţându-i şi pregătindu-i să devină propovăduitori iscusiţi ai Evangheliei. Apoi, S-a înălţat la cer, promiţându-le că Îl va trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care S-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după plecarea Sa. Joi, în a şasea săptămână de la Sfintele Paşti, Biserica sărbătoreşte Înălţarea la cer a Domnului Hristos.

Cum se întâmplă şi la alte sărbători mari, mulţi obişnuiesc să ţină trei zile de sărbătoare, începând cu ajunul, adică miercuri, zi de post, continuând cu vineri, altă zi de post. Sunt locuri în care aceste zile sunt numite, amuzant, „Bălţatele“, pentru că oamenii s-au obişnuit să muncească miercuri dimineaţă, începând sărbătoarea abia de după-amiază, iar vineri după prânz să lucreze. De aceea sunt „bălţate“, căci au şi părţi de sărbătoare, şi părţi de zile de lucru! De Bălţate nu e bine să munceşti, ai voie doar să culegi ierburi de leac. Prin Banat sau în Ţara Haţegului, în unele sate, se face nedeie în ziua de Înălţare. E o sărbătoare la care participă toţi oamenii din sat, dar şi rudele lor plecate prin alte părţi sau prietenii. E un prilej de a se întâlni şi de a se bucura împreună, sub binecuvântarea sărbătorii. Nu degeaba nedeii i se mai spune şi „rugă!“. 

După slujbă, are loc o procesiune pe câmp, prilej cu care se sfinţesc recoltele. În unele locuri, se ocoleşte satul cu lanurile, apoi oamenii merg şi în pădurile din jur. 

Împodobirea cu flori şi spice verzi de grâu a bisericilor şi a caselor nu este doar un obicei frumos: mulţi cred că astăzi se sfinţesc holdele şi fânul. 

Ca de obicei, gospodinele sunt cele mai ocupate, deoarece trebuie să facă curăţenie, să gătească şi, în ajun, să anine leuştean la porţi şi ferestre, ca să apere gospodăria de strigoi. Strigoi acum, înainte de Înălţare? Păi aşa credeau oamenii, că, odată cu Domnul, se înalţă la cer şi sufletele celor adormiţi de la Săptămâna Luminată încoace şi mereu există pericolul ca unii să rătăcească drumul! 

De aceea, gospodinele pregătesc bucate pe care le dau de pomană pentru sufletele celor duşi, care, ştiu ele din bătrâni, au nevoie de merinde, să nu se întoarcă din cale şi să devină strigoi. Paştile cailor Ei, dar nu numai oamenii se bucură acum, ci şi caii! Ei au fost pedepsiţi de Maica Domnului, se spune, pentru lăcomie.

 Spun legendele că Maica Domnului, după ce L-a născut pe Domnul Hristos, neavând unde-L pune, L-a înfăşat şi L-a pus în ieslea lui Crăciun, lângă cai şi boi. Boii au mâncat cât au mâncat, apoi, săturându-se, s-au culcat şi au prins a rumega. Dar caii, lacomi, au mâncat nu numai fânul din iesle, ci şi pe cel sub care Maica Domnului îl ascunsese pe Domnul Iisus, ca să nu-l găsească Irod. Mâhnită, Maica Domnului le-a menit ca, într-un an, să nu se mai sature decât în ziua de Înălţare, şi atunci numai vreme de un ceas. Astfel că oamenii au numit ziua Paştile cailor, dar, pentru că o oră nu înseamnă mare lucru, „la Paştile Cailor“ a ajuns să însemne, în viaţa de zi cu zi, „niciodată“... 

Sursa: Ziarul Lumina